INTERLOCUȚIÚNE, interlocuțiuni, s. f. (Jur.) Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var.: interlocúție s. f.] – Din fr. interlocution.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERLOCUȚIÚNE s.f. Convorbire. ♦ Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală a unui proces. [Var. interlocuție s.f. / < fr. interlocution, cf. lat. inter – între, loquor – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERLOCUȚIÚNE s. f. 1. convorbire. 2. (jur.) hotărâre care precedă sentința finală a unui proces. (< fr. interlocution)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
interlocuțiúne s. f., pl. interlocuțiúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERLOCUȚIÚNE ~i f. jur. Hotărâre judecătorească care precedă sentința finală într-un proces. /<fr. interlocution
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink