Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
INTEROGATÍV, -Ă, interogativi, -e, adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. – Din fr. interrogatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTEROGATÍV, -Ă adj. care exprimă o întrebare. (< fr. interrogatif, lat. interrogativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTEROGATÍV adj. întrebător. (Ton ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
interogatív adj. m., pl. interogatívi; f. sg. interogatívă, pl. interogatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTEROGATÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial Care conține o întrebare; întrebător. /<fr. interrogatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***