INTERPELATÓR, -OÁRE, interpelatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o interpelare. – Din fr. interpellateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERPELATÓR s.m. Cel care face o interpelare (1) [în DN]. [Cf. fr. interpellateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERPELATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care face o interpelare. (< fr. interpellateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
interpelatór s. m., pl. interpelatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERPELATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care interpelează; om care face o interpelare. /<fr. interpellateur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
interpelatoáre s. f., g.-d. art. interpelatoárei; pl. interpelatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink