INTERPRETATÍV, -Ă, interpretativi, -e, adj. Care servește la interpretare, care poate fi interpretat; care explică. – Din fr. interprétatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTERPRETATÍV, -Ă adj. Care interpretează; de interpretare. [Cf. fr. interprétatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTERPRETATÍV, -Ă adj. care interpretează; de interpretare. (< fr. interprétatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
interpretatív adj. m., pl. interpretatívi; f. sg. interpretatívă, pl. interpretatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INTERPRETATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de interpretare; propriu interpretării. 2) Care poate fi interpretat. /<fr. interpretatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink