Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INTONÁ, intonez. vb. I. Tranz. 1. A cânta începutul unui cântec, a da tonul pentru începerea unui cântec; p. gener. a executa un cântec; a cânta. 2. A accentua, a rosti cu un anumit ton un cuvânt, o frază. [Var.: (pop.) întoná vb. I] – Din it. intonare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INTONÁ vb. I. tr. 1. A cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. A rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție etc.) cu un anumit ton. [P.i. -nez și intón, var. întona vb. I. / < it. intonare, cf. fr. entonner].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTONÁ vb. tr. 1. a cânta, a executa (o bucată muzicală). 2. a rosti, a spune (un cuvânt, o propoziție) cu un anumit ton. (< it. intonare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INTONÁ vb. 1. v. cânta. 2. a modula. (~ cuvintele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
intoná vb., ind. prez. 1 sg. intonéz, 3 sg. și pl. intoneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÎNTONÁ vb. IV. intona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INTONÁ ~éz tranz. 1) (piese muzicale) A începe indicând tonul melodiei. 2) A cânta încet și fără cuvinte, ca pentru sine; a îngâna; a fredona; a murmura. 3) (compoziții muzicale) A interpreta în mod solemn. 4) (cuvinte, fraze etc.) A rosti cu un ton specific. /<fr. entonner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÎNTONÁ vb. I. v. intona.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink