Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INTRICÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) 1. A (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. A (se) confunda; a (se) încurca; a intriga, a face intrigi. [P.i. intric. / < it., lat. intricare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INTRICÁ vb. tr., refl. 1. a (se) încurca, a (se) intersecta la întâmplare. 2. a (se) confunda; a face intrigi. (< lat. intricare, fr. intriquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
intricá vb., ind. prez. 3 sg. intrícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink