Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a