INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INUZITÁT, -Ă adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INUZITÁT, -Ă adj. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat. (< fr. inusité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INUZITÁT adj. v. nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Inuzitat ≠ uzitat
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
inuzitát adj. m. (sil. mf. in-), pl. inuzitáți; f. sg. inuzitátă, pl. inuzitáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink