Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de a invectiva și rezultatul ei. – V. invectiva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [< invectiva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
invectiváre s. f., pl. invectivări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INVECTIVÁ ~éz tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVECTIVÁ vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
invectivá vb., ind. prez. 1 sg. invectivéz, 3 sg. și pl. invectiveáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink