Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: invidia (verb tranzitiv) , invidie (substantiv feminin)   
INVIDIÁ, invidiez, vb. I. Tranz. 1. A fi stăpânit de invidie față de cineva, a privi cu invidie pe cineva sau reușita, bunăstarea, calitățile altuia; a pizmui. 2. A dori, a râvni, a pofti ceva ce aparține altuia. [Pr.: -di-a] – Din it. invidiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVIDIÁ vb. I. tr. A privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ♦ A râvni, a dori ceva străin. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. invidiare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVIDIÁ vb. tr. a privi cu invidie pe cineva; a pizmui. ◊ a râvni, a dori ceva străin. (< it. invidiare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVIDIÁ vb. a pizmui, (înv.) a bănui, a deochea, a nenăvidi, a pizmi, a râvni, a răpști, a zavistui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
invidiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. invidiéz, 3 sg. și pl. invidiáză, 1 pl. invidiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. invidiéze; ger. invidiínd (sil. -di-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVÍDIE, invidii, s. f. Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia; pizmă. – Din it., lat. invidia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A INVIDIÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A trata cu invidie; a pizmui. 2) (lucruri, calități străine) A dori foarte mult, intenționând să posede. [Sil. -di-a] /Din invidie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE INVIDIÁ pers. 3 se ~áză intranz. A se afla în relații de invidie (unul cu altul); a se pizmui. /Din invidie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVÍDIE ~i f. Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de succesele, situația sau calitățile cuiva; pizma; ciudă. [G.-D. invidiei; Sil. -di-e] /<lat. invidia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INVÍDIE s.f. Sentiment de părere de rău, de ciudă etc. provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă, ciudă. [Gen. -iei. / < lat., it. invidia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVÍDIE s. f. sentiment de necaz și de ciudă provocat de succesele sau calitățile altuia; pizmă. (< it., lat. invidia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVÍDIE s. ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte o ~ nestăpânită față de...)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
invídie s. f. (sil. -di-e), art. invídia (sil. -di-a), g.-d. art. invídiei; pl. invídii, art. invídiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVIDIA GLORIAE COMES (lat.) pizma este însoțitoarea gloriei – Cornelius Nepos, „Chabrias”, III, 3.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)