INVIDIÓS, -OÁSĂ, invidioși, -oase, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care simte invidie, stăpânit de invidie, care trădează invidia; pizmaș. 2. S. m. și f. Om invidios (1). [Pr.: -di-os] – Din it. invidioso, lat. invidiosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INVIDIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea s.) Pizmaș; pizmuitor. [Pron. -di-os. / cf. lat. invidiosus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INVIDIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. plin de invidie; pizmaș. (< it. invidioso, lat. invidiosus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INVIDIÓS adj. gelos, pizmaș, pizmuitor, ranchiu-nos, (pop. și fam.) ciudos, (reg.) zăcaș, (Transilv.) dicos, (înv.) pizmătar, pizmătareț, râvnitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, zuliar. (~ pe succesele altuia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
invidiós adj. m., s. m. (sil. -di-os), pl. invidióși; f. sg. invidioásă, pl. invidioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INVIDIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care manifestă invidie; plin de invidie; pizmaș. [Sil. -di-os] /<lat. invidiosus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink