INĂRÍȚĂ, inărițe, s. f. Pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, gușa neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in2; țintar (2) (Carduelis flammea). – In2 + suf. -ăriță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INĂRÍȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Carduelis flammea) (reg.) țintar, pasărea-inului. 2. inăriță-verde (Serinus canaria serinus) = (rar) scatiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
inăríță s. f., g.-d. art. inăríței; pl. inăríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INĂRÍȚĂ ~e f. Pasăre migratoare, de talie mică, din familia fringilidelor, având penajul castaniu pe spate, roșu pe frunte și roz pe piept, care se hrănește mai ales cu semințe de in. /in + suf. ~ăriță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
INĂRÍȚĂ (‹ in) s. f. Pasăre mică, migratoare, din familia fringilidelor. cu capul roșu, gușa neagră și pieptul roz (Acanthis flammea); i. roșie. Cuibărește în N Europei și al Asiei. I. polară trăiește în ținuturile de tundră din N Europei și Asiei. Identificată și în România.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink