IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în sec. XII. 2. Adj. Care aparține ioaniților (1), privitor la ioaniți. [Pr.: i-oa-] – Din germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau Johannite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IOANÍT I. s. m. membru al unui ordin monaho-cavale-resc fondat în Palestina la începutul sec. XII; ospitalieri. II. adj. care aparține ioaniților (I), referitor la ioaniți. (< germ. Johannit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ioanít (din ordinul...) s. m., adj. m. (sil. i-oa-), pl. ioaníți; f. sg. ioanítă, pl. ioaníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink