IÓNIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ióniu s. n. (sil. i-o-niu) [-niu pron. -niu]; simb. Io
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink