Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IPERÍTĂ s. f. Substanță toxică vezicantă, cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimică în primul război mondial. [Var.: hiperítă s. f.] – Din fr. ypérite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPERÍTĂ f. Substanță (lichidă sau gazoasă) foarte toxică, care atacă pielea, ochii și căile respiratorii. /<fr. ypérite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IPERÍTĂ s.f. Substanță toxică vezicantă, foarte persistentă, cu miros de muștar. [Var. hiperită s.f. / < fr. ypérite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
iperítă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IPERITÁ vb. I. tr. A infecta cu iperită. [< fr. ypériter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPERITÁ vb. tr. a infecta cu iperită. (< fr. ypériter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IPERÍTĂ (‹ fr. {i}; {s} n. localit. Ypres, Belgia) s. f. (CHIM.) Lichid uleios, cu miros agreabil, puțin solubil în apă, cu acțiune vezicantă; substanță toxică de luptă, foarte persistentă; a fost folosită pentru prima dată de germani, în primul război mondial, în orașul Ypres (Ieper).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink