IPOCONDRÍE s. f. v. ipohondrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOCONDRÍE s.f. v. ipohondrie.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOHONDRÍE, ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOHONDRÍE ~i f. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IPOHONDRÍE s.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOHONDRÍE s. (MED.) (rar) ipocondrism.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink