Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IPOTECÁRE, ipotecări, s. f. Acțiunea de a ipoteca și rezultatul ei. – V. ipoteca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOTECÁRE s.f. Acțiunea de a ipoteca. [< ipoteca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOTECÁRE s. (JUR.) (pop.) zălogire. (~ unei case.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ipotecáre s. f., g.-d. art. ipotecării; pl. ipotecări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOTECÁR, -Ă, ipotecari, -e, adj. 1. (Despre o creanță, un creditor) Care are drept de ipotecă, garantat printr-o ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. – Din fr. hypothécaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IPOTECÁ ~chéz tranz. (bunuri imobile) A împovăra cu o ipotecă; a supune unei ipoteci; a greva. /<fr. hypothéquer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IPOTECÁ vb. I. tr. A supune (un imobil etc.) unei ipoteci. [P.i. 3,6 -chează. / cf. fr. hypothéquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOTECÁR, -Ă adj. 1. Care are drept de ipotecă. 2. Privitor la o ipotecă. [Cf. fr. hypothécaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOTECÁ vb. a supune (un imobil etc.) unei ipoteci. (< fr. hypothéquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IPOTECÁR, -Ă adj. garantat printr-o ipotecă. ♦ credit ~ = credit care are la bază însăși proprietatea ce face obiectul împrumutului convenit prin ipotecă. (< fr. hypothécaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ipotecá vb., ind. prez. 1 sg. ipotechéz, 3 sg. și pl. ipotecheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. ipotechéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ipotecár adj. m., pl. ipotecári; f. sg. ipotecáră, pl. ipotecáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IPOTECÁR, -Ă (‹ fr., lat.) adj. (Despre o creanță, un creditor) Garantat printr-o ipotecă. ◊ (În sens bancar) Contract i. = contract sau înțelegere care permite unei bănci sau unui creditor să utilizeze garanțiile pentru un împrumut, în cazul în care acesta nu poate fi plătit la scadența finală.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink