IPOTÉTIC, -Ă, ipotetici, -ce, adj. Bazat pe o ipoteză; prezumtiv, presupus; nesigur. – Din fr. hypothétique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IPOTÉTIC, -Ă adj. Bazat pe o ipoteză, de ipoteză. ♦ (Log.; despre judecăți) Care sunt compuse din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. ♦ Presupus, nesigur. [< fr. hypothétique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IPOTÉTIC, -Ă adj. bazat pe o ipoteză; presupus, nesigur. ◊ (log.; despre judecăți) din două judecăți categorice legate prin cuvintele „dacă... atunci”. (< fr. hypothétique, lat. hypotheticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IPOTÉTIC adj. presupus, prezumtiv, (livr.) conjectural, prezumat, (înv.) prezumt. (Autorul ~ al unei poezii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ipotétic adj. m., pl. ipotétici; f. sg. ipotétică, pl. ipotétice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IPOTÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care are caracter de ipoteză; bazat pe presupuneri; presupus. /<fr. hypothetique, lat. hypotheticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink