Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: iradia (verb tranzitiv) , iradiere (substantiv feminin)   
IRADIÉRE, iradieri, s. f. Acțiunea de a iradia și rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Expunere a unui corp, a unui material etc. la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ (Med.) Expunere a organismului la acțiunea unor radiații electromagnetice, radioactive, de obicei în scopuri terapeutice. ♦ Expunere accidentală a organismului la radiațiile substanțelor radioactive, urmată de tulburări organice. ♦ (Med.; Fiziol.) Răspândire a unei e*******i sau inhibiții de la un centru nervos la altul. ◊ Iradiere dureroasă = propagare a durerii de-a lungul unui nerv. [Pr.: -di-e-] – V. iradia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRADIÉRE s.f. Acțiunea de a iradia; iradiație. ♦ Expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. ♦ Expunere a organismului acțiunii unor radiații ionizante în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. ♦ Difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. [Pron. -di-e. / < iradia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRADIÉRE s. f. 1. acțiunea de a iradia. 2. expunere a unei substanțe la acțiunea unui flux de fotoni sau de particule. 3. expunere a organismului la acțiunea unor radiații ionizante, în scop terapeutic, diagnostic sau accidental. 4. difuziune a unui impuls nervos de la o zonă la alta. (< iradia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IRADIÉRE s. v. iradiație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iradiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. iradiérii; pl. iradiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. a**l. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IRADIÁ ~éz tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE IRADIÁ pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IRADIÉRE ~i f. 1) v. A IRADIA și A SE IRADIA. 2) Expunere a organismului acțiunii unor radiații (în scop terapeutic sau ca diagnostic). /v. a iradia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRADIÁ vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
iradiá vb. radia
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)