IREDENTÍST, -Ă, iredentiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Partizan al iredentismului. 2. Adj. Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredent. [Var.: iridentíst, -ă s. m. și f., adj.] – Din it. irredentista, fr. irrédentiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IREDENTÍST, -Ă adj. Referitor la iredentism, propriu iredentismului. // s.m. și f. Adept, susținător al iredentismului. [Cf. fr. irrédentiste].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IREDENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al iredentismului; naționalist, șovin. (< fr. irrédentiste, it. irredentista)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IREDENTÍST adj., s. (POL.) (rar) iredent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iredentíst s. m., adj. m., pl. iredentíști; f. sg. iredentístă, pl. iredentíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IREDENTÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de iredentism; propriu iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IREDENTÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al iredentismului. /<fr. irrédentiste, it. irredentista
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink