Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei. – V. iriga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [< iriga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRIGÁRE s. v. irigație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
irigáre s. f., g.-d. art. irigării; pl. irigări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. și pl. irigheáză/irígă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink