IRMILÍC, irmilici, s. m. Monedă turcească de argint, mai rar de aur, care a circulat și la noi (mai ales în Moldova), în prima jumătate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IRMILÍC s. icosar. (~ul era o monedă turcească.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
irmilíc (irmilíci), s. m. – Înv., monedă turcească de argint, care valora la început 20 de piaștri. – Megl. irmiloc. Tc. irmilik (Șeineanu, II, 228; Lokotsch 958), din tc. irmi „douăzeci”, cf. bg. irmilik. Este cuvînt identic cu icosar. Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
irmilíc s. m., pl. irmilíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink