Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ISCÁRE, iscări, s. f. Acțiunea de a (se) isca și rezultatul ei. – V. isca.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISCÁRE s. v. dezlănțuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iscáre s. f., g.-d. art. iscării; pl. iscări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISCÁ, isc, vb. I. Refl. A se naște, a lua ființă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neașteptate, deodată). ♦ Tranz. A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neașteptate); p. ext. a născoci, a inventa. – Din bg. iskam. (iska mi se).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ISCÁ isc tranz. 1) A face să se iște. 2) A face să se producă; a avea drept efect; a pricinui; a provoca; a produce; a cauza. /<bulg. iskam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ISCÁ mă isc intranz. A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a apărea; a se arăta; a se ivi. /<bulg. iskam
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ISCÁ vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. dezlănțui. 4. a apărea, a se ivi, a începe, a se porni, a se produce, a se stârni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iscá (ísc, iscát), vb. refl. – 1. (Cu pron. în dat.) A se i năzări cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se întîmpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este greșită părerea lui Tiktin, care pleacă de la iască › *iesca „a aprinde”.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iscá vb., ind. prez. 3 sg. íscă; conj. prez. 3 sg. și pl. íște
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink