ISCHIUZÁR, -Ă, ischiuzari, -e, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) dibaci, șiret, șmecher, iscusit. [Var.: ișchiuzár, -ă adj., s. m. și f.] – Din tc. isgüzar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ischiuzár (ischiuzári), adj. – Viclean, șiret. – Var. ișchiuzar. Tc. ișgüzar (Șeineanu, II, 228). – Der. ișchiuzarlîc, s. n. (viclenie, ingeniozitate), din tc. ișgüzarlik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ischiuzár adj. m., s. m. (sil. -chiu-), pl. ischiuzári; f. sg. ischiuzáră, pl. ischiuzáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink