ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISCODITÓR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănu-itor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISCODITÓR1 adv. 1) Cu bănuială; bănuitor. 2) Cu atenție deosebită. /a iscodi + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ISCODITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care iscodește; ispititor. 2) (despre privire) Care cercetează în mod insistent. / a iscodi + suf. ~itor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink