ISCODITÚRĂ, iscodituri, s. f. (Rar) Lucru iscodit; invenție, scornitură; minciună. – Iscodi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISCODITÚRĂ s. v. creație, invenție, min-ciună, născoceală, născocire, născoci-tură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scorni-tură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
iscoditúră s. f., g.-d. art. iscoditúrii; pl. iscoditúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink