ISMAILÍT, ismailiți, s. m. Membru al unei secte de musulmani șiiți care se caracteriza printr-un fanatism extrem. [Pr.: -ma-i-] – Din fr. Ismailite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISMAILÍT s. m. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem. (< fr. ismailite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ismailíți s. m. pl. (sil. -ma-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink