ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISPITITÓR adj. v. ademenitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ispititor ≠ dezgustător, scârbos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ispititór adj. m., pl. ispititóri; f. sg. și pl. ispititoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISPITITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ispitește; care atrage și ademenește; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistență dorind puternic (prin diferite vicleșuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink