ISTECIÚNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
isteciúne s. f., g.-d. art. isteciúnii; pl. isteciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink