ISTORIOGRÁF, istoriografi, s. m. Persoană însărcinată, în trecut, în mod oficial, să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; p. ext. istoric. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. historiographe, lat. historiographus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISTORIOGRÁF s.m. Persoană însărcinată oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographe, lat. historiographus, cf. gr. historia – istorie, graphein – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ISTORIOGRÁF s. m. autor, scriitor însărcinat oficial să scrie istoria unei epoci, a unei domnii etc.; (p. ext.) istoric (III). (< fr. historiographe, lat. historiographus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ISTORIOGRÁF s. istoric, (înv.) izvoditor. (Un mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
istoriográf s. m. (sil. -ri-o-graf), pl. istoriográfi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISTORIOGRÁF ~i m. Persoană care se ocupă (în mod oficial) cu descrierea istoriei unei perioade date. [Sil. -ri-o-graf] /<fr. historiographe, lat. historiographus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink