Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: istorisi (verb tranzitiv) , istorisire (substantiv feminin)   
ISTORISÍRE, istorisiri, s. f. Acțiunea de a istorisi și rezultatul ei; povestire. ♦ (Concr.) Creație literară în care se istorisește ceva. – V. istorisi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ISTORISÍRE s. 1. v. povestire. 2. v. narațiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
istorisíre s. f., g.-d. art. istorisírii; pl. istorisíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ISTORISÍ, istorisesc, vb. IV. Tranz. A povesti, a expune, a nara. – Din ngr. istórisa (aor. lui istoró).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ISTORISÍ ~ésc tranz. (lucruri auzite, văzute sau însușite) A relata într-o succesiune logică și într-o formă anumită; a povesti; a nara. /<ngr. istoriso
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ISTORISÍRE ~i f. 1) v. A ISTORISI. 2) Relatare a unor fapte într-o formă literară; povestire; narațiune. /v. a istorisi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ISTORISÍ vb. v. povesti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
istorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. istorisésc, imperf. 3 sg. istoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. istoriseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)