ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj. 1. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. (Despre caractere tipografice; și substantivat, f.) Cursiv. – Din fr. italique, lat. italicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ITÁLIC, -Ă adj. 1. Care ține de Italia antică. 2. (Poligr.; despre caractere tipografice) Cursiv. [< fr. italique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ITÁLIC, -Ă adj. 1. referitor la Italia antică. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cursiv. (< fr. italique, lat. italicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ITÁLIC adj. v. cursiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
itálic adj. m., pl. itálici; f. sg. itálică, pl. itálice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ITÁLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de Italia antică; propriu Italiei antice. /<fr. italique, lat. italicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ITALICĂ sau APENINICĂ, Peninsula ~ peninsulă în S Europei, între mările Tireniană, Ionică și Adriatică, mărginită la N de C. Padului; 149 mii km2. Străbătută de la NV spre SE de M-ții Apenini. Climă mediteraneană. Formează o mare parte a terit. Italiei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink