ITALIENÍSM, (1) italienisme, s. n. 1. Element de jargon împrumutat (fără necesitate) din limba italiană. 2. Curent lingvistic din sec. XIX care urmărea să apropie prin mijloace artificiale limba română de italiană. [Pr.: -li-e-] – Din it. italianismo, fr. italianisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ITALIENÍSM s.n. 1. Element de jargon de origine italiană. 2. Curent lingvistic inițiat de I. Heliade-Rădulescu, care urmărea apropierea prin mijloace artificiale a limbii române de limba italiană. [Pron. -li-e-. / cf. fr. italianisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ITALIENÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană. 2. curent lingvistic inițiat de I. Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană. 3. habitudine, caracter italian. (< it. italianismo, fr. italianisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
italienísm s. n. (sil. -li-e-), pl. italienísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ITALIENÍSM ~e n. 1) Curent lingvistic apărut în sec. XIX, care căuta în mod artificial să apropie limba română de limba italiană. 2) Împrumut lexical din limba italiană. /italian + suf. ~ism
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink