Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ITINERÁR, itinerare, s. n. Drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut. ♦ Indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs. – Din fr. itinéraire, lat. itinerarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ITINERÁR s.n. Drumul pe care se desfășoară o călătorie. ♦ Planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. [Cf. fr. itinéraire, lat. itinerarium < iter – drum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ITINERÁR s. n. 1. traseu pe care se desfășoară o călătorie; parcurs. 2. planul de drum al unui vehicul, cu indicarea orelor de trecere prin anumite puncte. (< fr. itinéraire, lat. itinerarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ITINERÁR s. 1. v. rută. 2. v. linie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
itinerár s. n., pl. itineráre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
itinerár s. n., pl. itinerare (itinerárii)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink
ITINERÁR ~e n. 1) Cale prestabilită care urmează să fie parcursă (de un vehicul sau de o persoană); rută; traseu; drum. 2) Orar al circulației vehiculelor de transport în comun. /<fr. itinéraire, lat. itinerarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)