IUBIȚÉL, -ÍCĂ, iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). – Iubit2 + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
iubițél s. m., pl. iubițéi, art. iubițéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink