IÚȘCĂ1 s. f. (Rar; în expr.) Iușcă de femeie = femeie șireată și plină de temperament. – Cf. femeiușcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÚȘCĂ2, iuști, s. f. (Reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – Cf. biciușcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IÚȘCĂ s. v. biciușcă, cravașă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IÚȘCĂ, iuști, s. f. 1. Sfârcul biciului. 2. Bici. 3. Femeiușcă. 4. Apă chioară. (cf. iuști; ultimul sens (4) derivă, după Bogrea și DAR, din ucr. juška = supă)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
iúșcă s. f., g.-d. art. iúștii; pl. iuști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IÚȘCĂ1 f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): ~ de femeie a) femeie șireată; b) femeie plină de temperament. /<ucr. juška
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IÚȘCĂ2 iúște f. reg. 1) Bici scurt și subțire; biciușcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciușca
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink