IZBÉLIȘTE s. f. (pop.; în expr.) (A lăsa) de izbeliște = (a lăsa) la voia întâmplării, părăsit de toți, fără supraveghere. – Izbi + suf. -eliște.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZBÉLIȘTE f. pop. : De ~ a) lăsat la voia întâmplării; părăsit de toți; b) fără sprijin; de pripas. În ~ea vântului (sau primejdiilor) într-un loc bătut de vânturi (sau expus primejdiilor). /v. a izbi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
izbéliște s. f., g.-d. art. izbéliștii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink