Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IZBĂVÍRE, izbăviri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire. – V. izbăvi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZBĂVÍRE s. v. mântuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IZBĂVÍRE s. v. salvare, scăpare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izbăvíre s. f., g.-d. art. izbăvírii; pl. izbăvíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A IZBĂVÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A scoate dintr-o situație complicată; a salva; a scăpa. 2) (persoane) A face să se izbăvească. /<sl. izbaviti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE IZBĂVÍ mă ~ésc intranz. A izbuti să se elibereze (de ceva sau de cineva care incomodează); a se dezbăra; a se descotorosi; a se debarasa; a scăpa. /<sl. izbaviti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZBĂVÍ vb. v. mântui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IZBĂVÍ vb. v. salva, scăpa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izbăví (izbăvésc, izbăvít), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s. f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvință, s. f. (înv., salvare).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
izbăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. izbăveáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink