IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZLÁZ s. v. pășune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
izláz s. n., pl. izlázuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZLÁZ ~uri n. Loc necultivat, acoperit cu iarbă și destinat păscutului vitelor; imaș; pășune. /<bulg. izlaz
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink