Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj., s. m. și f. (Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. – V. izmeni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZMENÍT adj. v. boieros, capricios, fandosit, mofturos, năzuros, pretențios, sclifo-sit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izmenít adj. m., s. m., pl. izmeníți; f. sg. izmenítă, pl. izmeníte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZMENÍ, izmenesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A se purta fără naturalețe, cu mofturi; a se fandosi. 2. A se uita urât, a se strâmba (la cineva), a se schimonosi, a face mutre. – Din sl. izmĕniti „a schimba”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE IZMENÍ mă ~ésc intranz. rar 1) A avea o comportare de om mofturos; a face nazuri; a se fasoli; a se fandosi; a se marghioli; a se sclifosi. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /<sl. izmĕniti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZMENÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
izmení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izmenésc, imperf. 3 sg. izmeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. izmeneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink