IZOCLÍNĂ, izocline, s. f. Linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică. – Din fr. isocline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
izoclínă s. f. (sil. -cli-) clină
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZOCLÍN, -Ă adj. Cu aceeași înclinație; cu pante egale. // s.f. izoclină – linie care unește punctele de la suprafața Pământului cu aceeași înclinație magnetică. [Var. isoclin, -ă adj., s.f. / < fr. isocline, cf. gr. isos – egal, kline – pantă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOCLÍN, -Ă I. adj. cu aceeași înclinație; cu pante egale. II. s. f. linie care unește punctele de la suprafața terestră cu aceeași înclinație magnetică. (< fr. isocline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink