IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IZOMÉR, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
izomér adj. m., s. m., pl. izoméri; f. sg. izoméră, pl. izomére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IZOMÉR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre substanțe) Care, având aceeași compoziție chimică cu o substanță, diferă prin structură și proprietăți de aceasta. /<fr. isomere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IZOMER ÓPTIC s. v. antipod optic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink