JÁLNIC, -Ă, jalnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Foarte trist, dureros ◊ Care provoacă milă; nenorocit; vrednic de compătimit; lamentabil, deplorabil. – Jale1 + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÁLNIC adj. 1. v. sfâșietor. 2. v. tânguitor. 3. v. trist. 4. v. deplorabil. 5. v. nenorocit. 6. v. lugubru.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jálnic adj. m., pl. jálnici, f. sg. jálnică ,pl. jálnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÁLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care vădește jale; plin de jale. 2) Care trezește jale; vrednic de compătimire; lamentabil. /jale + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink