JANDÁRM, jandarmi, s. m. Militar din corpul jandarmeriei. [Var.: (pop.) jandár s. m.] – Din fr. gendarme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JANDÁRM s.m. Militar din jandarmerie. [< fr. gendarme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JANDÁRM s. m. 1. militar din jandarmerie. 2. (fam.) femeie solidă cu un aer autoritar. (< fr. gendarme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JANDÁRM s. (MIL.) (reg.) strajă, (înv.) cavas, colgiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jandárm (jandármi), s. m. – Militar, agent al poliției rurale. – var. (pop.) jandar, jendar(iu), jăndar. Mr. geandar. Fr. gendarme; în mr., din it. gendarme, cf. tc. candarma, alb. ğandarmë, bg. žandarm, sb. žandar. Este cuvînt popular, datorită uzului său administrativ. – Der. jandarmerie, s. f. (post de jandarmi); jandarmeresc, adj. (de jandarm).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jandárm s. m., pl. jandármi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JANDÁRM ~i m. Militar din cadrul jandarmeriei. /<fr. gendarme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink