JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JÁNTĂ s. geantă. (Jantă a roții unei mașini.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jántă s.f. (reg.) m****e rea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
jántă (tehn.) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÁNTĂ ~e f. Parte în formă de cerc a roții unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink