JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (Reg.) Vlăjgan, haimana. – Cf. jarcă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JARCALÉTE s. v. derbedeu, găligan, golan, haimana, lungan, vagabond, vlăjgan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jarcaléte s. m., pl. jarcaléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JARCALÉTE ~ți m. pop. Persoană care umblă pe drumuri fără rost, neavând o ocupație bine definită; haimana. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink