JEFUITÓR, -OARE, jefuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care săvârșește un jaf (1); persoană care jefuiește. [Pr.: -fu-i-]. – Jefui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JEFUITÓR s., adj. 1. s. prădător, (livr.) spoliator, (reg.) jăpcan, jăpcaș, (Mold.) jăcaș, (înv.) pleșcaș, pleșcuitor, prădaș. (Un ~ nemilos.) 2. adj. v. prădalnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jefuitór adj. m., s. m., pl. jefuitóri; f. sg. și pl. jefuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JEFUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival (despre persoane) Care jefuiește; comițător de jafuri. /a jefui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink