Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
JELUÍT, -Ă, jeluiți, -te, adj. (Pop.) Cuprins de jale1, plin de jale1; îndurerat, întristat, trist, jelit2. – V. jelui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
jeluít, jeluítă, jeluíți, jeluíte, adj. (pop.) 1. cuprins de jale, plin de jale; îndurerat, întristat. 2. dorit. 3. compătimit.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
JELUÍ, jeluiésc (jélui), vb. IV. 1. Refl. (adesea fig.) A se jeli (1). ♦ Refl. și tranz. A cere dreptate, a adresa o plângere (cuiva); a se plânge (la...). 2. Tranz. A deplânge, a compătimi, a jeli (3). – Din sl. žalovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE JELUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși neplăcerile cuiva; a se tângui; a se plânge; a se căina; a se jeli. 2) pop. A adresa o reclamație; a se plânge. /<sl. zălovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JELUÍ vb. 1. a boci, a jeli, a plânge. (A ~ un mort.) 2. v. văita.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JELUÍ vb. v. acuza aspira, căi, căina compătimi, denunța, deplânge, dori, învinovăți, învinui, jindui, năzui, pârî, plânge, pocăi, pofti, pretinde, reclama, regreta, râvni, spune, tinde, ținti, urmări, visa, viza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jeluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jeluiésc, imperf. 3 sg. jeluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jeluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink