JÉRBĂ, jerbe, s. f. 1. Buchet mare de flori, așezate în așa fel încât să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÉRBĂ s.f. Buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte. ◊ Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcină electrică provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JÉRBĂ s. f. 1. buchet de flori așezat în așa fel încât toate să aibă fața orientată în aceeași parte. 2. coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiași ținte. ♦ ~ nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fântâni arteziene al căror jet dă împreună imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jérbă (jérbe), s. f. – Mănunchi. – Var. (înv.) jerbie. Fr. gerbe. Var. este rezultat al unei încrucișări cu jirebie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÉRBĂ ~e f. Buchet mare de flori, dispuse cu fața într-o singură parte. ◊ ~ nucleară fascicul de traiectorii ale particulelor electronice provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. /<fr. gerbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink