JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÉRTFĂ s. 1. v. ofrandă. 2. v. sacrificiu. 3. sacrificiu, sânge. (Și-au dobândit libertatea prin ~.) 4. v. victimă. 5. sacrificiu. (A făcut mari ~ pentru a-și atinge scopul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JÉRTFĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jértfă (jértfe), s. f. – 1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jértfă s. f. (sil. jert-), g.-d. art. jértfei; pl. jértfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÉRTFĂ ~e f. 1) (în unele ritualuri religioase) Dar oferit unei divinități; ofrandă; prinos. 2) Renunțare de bună voie la ceva scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; sacrificiu. 3) fig. Persoană care suferă din cauza unor circumstanțe sau factori neprielnici; victimă. 4) Persoană omorâtă sau rănită; victimă. ◊ A cădea ~ a fi sacrificat; a muri. [G.-D. jertfei; Sil. jert-fă] /<sl. žrutva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink